De ce trebuie să fie înnorat, înainte să fie soare? Oare pentru că norii sunt mai aproape de pământ?

Am văzut cu toții oameni care au ajuns jos și s-au ridicat mult mai bine decât erau înainte. De asemenea, sunt și oameni care nu s-au mai ridicat. Câteodată par să fie inevitabile astfel de perioade, însă pentru cei din urmă, poate fi ultima.

Ce putem face să le scurtăm sau să le evităm?

Fie că vorbim de job, viața personală, bani sau copii, la un moment dat se pot aduna multe și clacăm. Nu îmi doresc să ajungă nimeni aici și trebuie să fim foarte conștienți să nu ajungem aici, însă nu suntem perfecți și lucrurile ne mai scapă de sub control.

În momentele acelea poți vedea mult gri, ceață și nori. Poate eram deja prea obișnuiți și nu ne mai vedeam orizontul clar; totul era într-un declin lent sau într-o stare de stagnare.

• De ce crezi că ai ajuns acolo?
• Ce nu mai era conform planului tău?
• Erai deja obișnuit cu toate? Mergeai din inerție?
• Era ceva pe o pantă descendentă?
• O lecție de viață?
• Ce nu mai avea sens?

Cred cu tărie că perioadele înnorate sunt menite să ne ajute, să ne liniștească din munca fizică, din călătorii, din ritmul constant al vieții și să ne ofere o perioadă de pace interioară. La fel cum ne e dor de soare după o perioadă înnorată, trebuie să ne uităm spre bine într-o perioadă grea.

Viktor E. Frankl este unul dintre scriitorii mei preferați și vă recomand cărțile lui, începând cu Omul în căutarea sensului vieții.

El a fost unul dintre milioanele de oameni care au suferit în urma atrocităților comise de naziști. Însă a fost unul dintre puținii care au supraviețuit, iar aceste experiențe l-au ajutat să înțeleagă la nivel personal ce anume constituie nucleul unui om atunci când i se ia totul: întâlnirea cu propriul sine.

“Caracteristic prezentului sunt faptul că oamenii nu mai au ocazia de a se întâlni cu sinele lor din cauza ritmului alert al vieții sau faptul că evită deliberat s-o facă, distrăgându-si constant atenția cu tot felul de lucruri. De ce? Pentru că o asemenea întâlnire s-ar asocia cu emoţii neplăcute sau ar fi de-a dreptul insuportabilă.”

“Frankl ne încurajează să nu lăsăm intalnirea cu ,,sinele” nostru autentic doar pentru vremurile când, printr-o lovitură a sorţii, tot ce este nesemnificativ pălește, când, după spusele lui ,bani, putere, reputație [..] totul e pus sub semnul întrebării” sau e pur și simplu pierdut. Sinele nostru merită mai mult decât să ne întoarcem către el doar atunci când viaţa nu ne lasă alte opţiuni.“

“Fericirea in sine nu este un scop; plăcerile nu dau vietii sens. În contrast cu ele, Frankl subliniază că până și cele mai întunecate şi mai lipsite de bucurie episoade pot fi prielnice maturizării și găsirii unui sens. Ba chiar, susține el, cu cât problemele și încercările sunt mai dificile, cu atât îl putem găsi mai mult in ele. Felul in care înfruntăm greutăţile vieții, spune el, ,,arată cine suntem”.”

“Dacă nu ne putem schimba soarta, putem totuși s-o acceptăm, să ne adaptăm la ea şi, eventual, să suferim transformări interioare chiar și în mijlocul dificultăților.”

Nu îmi place să dau citate multe, dar acestea au venit pur și simplu și nu aș vrea să le alterez. Fragmente preluate din prefața cărții Spune da vieții.

Tu ce crezi că ar fi bine să știi, ca să scapi sau să scurtezi perioadele înnorate?

De-a lungul vieții avem diferite scopuri, nu? Să fac aia, să îmi iau aia peste X ani, etc. Scopurile evoluează odată cu etapele vieții și sunt multiple.

• Tu ce scopuri ai acum?
• Le știi?

• Sunt scopurile tale aliniate cu cine vrei tu să fii?
• Au ele un sens mai mare pentru tine?

Acest sens poate părea un termen prea filosofic sau folosit de multe ori greșit, iar noi ne așteptăm să fie ceva grandios. Aici putem greși și să căutăm ceva ce sună bine. Sau poate ceea ce avem în minte este prea simplu și nu spunem.

Sensul se simte!

E ok, lucrurile se mai schimbă. Începe de undeva. Rezonează cu tine?

Dacă îți place să stai cu familia, să creezi ceva și ai putea să uiți de tine acolo, ești pe drumul bun. O să îți dai seama mai târziu „de ce” îți place acel lucru. Sau hai să dezvoltăm!

Asta te ajută să treci mai repede peste perioadele înnorate, pentru că știi unde să revii.

După cum spunea filosoful german Friedrich Nietzsche:

Dacă dispui de acel ‘de ce’ al vieții, te împaci cu aproape orice ‘cum’.”

Ce pas mic poți face astăzi pentru a te apropia de acel ‘de ce’ al vieții tale?